Manastirea Cornu (inceputuri)

De trei ani, manastirea visata de Aurora Cornu a ramas la stadiul de proiect: o biserica monumentala in simplitatea ei, un metoc de refugiu, un schit al cugetarii si al intelepciunii, cu o biblioteca enorma si o casa de oaspeti pentru intelectuali mistici, insetati de liniste si de Dumnezeu. Asa neinceputa cum este, manastirea din Cornu exista totusi. Are binecuvantarea Patriarhiei, are drum de acces si o cruce sfintita. Are loc de chilii si izvor cu apa din belsug. A durat mult pana sa-i gaseasca locul. In mintea Aurorei, nu era nimic precis, decat o imagine grea, pastoasa, insistenta.

Nimic nu parea a mai sta in calea proiectului, mai ales ca oamenii locului si primarul Nanu Cornel erau trup si suflet alaturi de ea. Si totusi, ceva s-a intamplat. Brusc, au inceput sa apara oprelistile. Ca in legenda lui Manole, tot ce se construia ziua, noaptea se pravalea: drumul de acces, construit migalos din straturi succesive de piatra maruntita, a fost spart de o viitura; piatra de fundatie a fost luata de ape; proiectul initial a fost schimbat cu altul si documentatia s-a complicat; din pricina ploilor, lucrarile de consolidare de la baza dealului au fost reluate. Pana si patriarhul, venit sa sfinteasca temelia, s-a intors din drum din cauza unei furtuni cumplite.

In ciuda tutror obstacolelor, in 2007 manastirea e aproape gata. Lacasul sfant e pregatit sa primeasca spiritul lui Dumnezeu si pe slujitorii lui. Sper ca anul ce urmeaza, manastirea sa fie un loc de ruga si liniste, in care sa ne regasim cu totii cu piosenie.